MÎNZUC s. m. (Regional) Mînzișor. Cf. BL VI, 197. Văzu un mînzuc roșietic cu zurgălău la gît. CAMILAR, N. I, 29. Mai apoi. . . mîn-zucul. . . tremura de frig și oamenii îl înveliră cu mantalele. id. ib. II, 459, cf. com. MARIAN, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR I 1 106/266, 359, 379, 1 108/266, A VI 3. - Pl.: mînzuci. – Mînz + suf. -uc.