mângâietor, -oare adj. I 1 (mai ales despre gesturi, atitudini ale oamenilor) alintător, calin, dezmierdător, <înv.> dezmierdat, măgulitor. Îi trece mâna peste frunte, cu un gest mângâietor. 2 (despre manifestări, vorbe etc. ale oamenilor) afectuos, blând, bun, calin, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, iubitor, îmbunat, tandru, <înv.> mângâios, <fig.> cald, <fig.; rar> neted. Își alintă copilul cu vorbe mângâietoare. 3 (despre manifestări, atitudini, vorbe etc. ale oamenilor) alinător, consolant, consolator, <înv.> mângâios. A reușit să-și calmeze prietena cu un sfat mângâietor. II fig. (mai ales despre elemente din natură, interioare) desfătător, încântător, plăcut, vesel, <fig.; înv.> mângâios. Astăzi este un soare mângâietor de toamnă. După schimbările făcute, camera pare mai confortabilă, mai mângâietoare.