mângâiere s.f. 1 alint, alintare, dezmierdare, <rar> calinerie, mângâietură, <pop. și fam.> alintătură, giugiuleală, giugiulire, giugiulit¹, giugiulitură, <pop.> drăgosteală, drăgostire, <fam.> pisiceală, <înv. și reg.> olastiseală, <reg.> dezmierdătură, ninereală, șoimăneală, <înv.> dezmierdăciune. Mângâierea fetiței este un obicei în familia lor. 2 alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, <înv.> consolație, parigorie, parigorisire, <fig.> balsam, refugiu, <fig.; rar> sabur. Sfaturile ei au fost o mângâiere pentru durerea lui. 3 bucurie, desfătare, juisare, mulțumire, plăcere, satisfacție, <livr.> juisență, <înv. și pop.> mulțumită (v. mulțumit), <înv.> haz, mângâietură, <latin.; înv.> letiție, <fran.> plezir. Cadoul primit i-a produs o mare mângâiere. 4 (art.; bot.; reg.) mângâierea-apelor v. Silur (Euphrasia stricta și Euphrasia rostkoviana).