mutilat, -ă adj., s.m., s.f. I adj. (med., med. vet.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) schilod, schilodit, <livr.> estropiat, <pop. și fam.> șontorogit, <pop.> stropșit, <înv. și reg.> stricat, <reg.> năvleg, schilăvit, șofârnogit, <înv.> rupturit, sacatifsit, sluțit². Persoanele mutilate în timpul exploziei au fost duse de urgență la spital. 2 (despre membre ale ființelor sau, p. ext., despre ființe) ciuntit, schilod, schilodit, <înv. și reg.> stricat, <reg.> șofârnogit, șoncăit, șonțit. Mâna mutilată i-a fost operată. II adj., s.m., s.f. (med.) invalid, <înv.> sacatifsit. Bunicul lui este mutilat de război. III adj. fig. 1 (în opoz. cu „adevărat”; despre afirmații, texte, situații etc.) alterat, contrafăcut, deformat, denaturat, escamotat, fals, falsificat, măsluit², mistificat, răstălmăcit, <fig.> distorsionat, pervertit, siluit, trunchiat, <fig.; înv.> smintit, strâmbat. Textul mutilat al comunicatului l-a revoltat. 2 (despre limbă, datini, valori morale, ordini prestabilite etc.) corupt, pervertit, <fig.> deformat, stricat. Unele comunități vorbesc o limbă mutilată.