muruială s.f. I (constr.) lipire, muruire. Primăvara, înainte de a vărui, femeile de la țară fac muruiala pereților casei. II (concr.) 1 (constr.) <reg.> cir², imală, mâzgală, mocirlă, murluială, văcălaș. Pereții casei se lipesc cu muruială, pentru a astupa crăpăturile. 2 (constr.; reg.) v. Lipitură. 3 (reg.) v. Jeg. Murdărie. Necurățenie. 4 (constr.; înv.) v. Lapte de var. Var.