Definiția cu ID-ul 1357255:
Tezaur
MURUI2 vb. IV. T r a n z. (Neobișnuit) A închide într-un zid, într-o zidărie; a zidi. O misterioasă stafie muruită și . . . un nepriceput meșter Manole. ODOBESCU, S. II, 514. – Prez. ind.: muruiesc. – Mur1 + suf. -ui.