mulțumitor, -oare adj. I 1 acceptabil, admisibil, convenabil, satisfăcător, <fam.> pasabil. A găsit argumente mulțumitoare pentru demararea proiectului. 2 îndestulător, satisfăcător, suficient. Are un număr mulțumitor de CD-uri cu muzică clasică. 3 (înv. și reg.; despre oameni) v. Mulțumit. Satisfăcut. II (constr. cu un pron. pers. în dat. și cu vb. „a fi”, „a rămâne”; înv.; despre oameni) v. Dator. Îndatorat. Obligat. Recunoscător. Redevabil.