MUGÍRE s. f. Acțiunea de a m u g i și rezultatul ei. 1. Cf. mugi (I). Cînd Murgilâ-ncurcă calea Dup-al soarelui sfințit, De mugiri răsună valea. BOLLIAC, O. 71. Un balaur. . . Cu mugiri șuierătoare Și-i c-un ochi de foc în frunte Și pe nări el varsă foc ! COȘBUC, B. 178. 2. Cf. mugi (II 2). O ! mare, . . . lumea spăimîntată De cruntele-ți mugiri Tresare cufundată în triste presimțiri. ALECSANDRI, POEZII, 99. – Pl.: mugiri. – V. mugi.