MUȘTEA s. f. 1. Ciocan întrebuințat de cizmari și de cojocari pentru a bate cusăturile sau pentru a netezi pielea; unealtă de formă piramidală cu care se fixează pielea pentru croit. Iară gazda robotind zi și noapte se proslăvea pe cuptor intre șanuri . . . , custuri tăioase, mușchea, piedică, hască și clin . . . și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81, cf. DDRF, LIUBA-IANA, M. 126, BARCIANU, ALEXI, W., ȘIO II_1; 266, ȘEZ. VIII, 159. 2. F i g. Pumn, lovitură. Să-și vază sîngili gîlgîindă supt mușteaua dușmanului. JIPESCU, O. 60, cf. ZANNE, P. VI, 467. – Pl.: muștele. - Și: mușchea s. f. – Din tc. mușta.