MOTIVÁRE s. f. Acțiunea de a m o t i v a și rezultatul ei; expunere de motive; p. e x t. argument, motiv (I 1), (rar) motivație. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Să admită motivările mele. STANCU, R. A. IV, 119. Pretindea, Fără altă motivare, Să se pună peste ea Și un colac . . . de salvare ! V. ROM. octombrie 1954, 160. Bilet de motivare = cerere adresată unei autorități școlare, prin care se justifică absențele unui elev sau student de la cursuri și se solicită scuzarea acestor absențe. Domnul Florian nu ținuse socoteală de certificatul doctorului Roth și nici de biletele de motivare. KLOPȘTOCK, F. 131. – Pl.: motivări. – V. motiva.