mormăi¹ vb. IV. I intr. 1 (despre urși) <reg.> a mormorosi, a murmura, a râncălui. Îl sperie numai gândul că un urs ar putea mormăi în apropierea lui. 2 (reg.; despre unele insecte zburătoare) v. Bâzâi. Zâzâi. Zbârnâi. Zumzăi. 3 (reg.; despre copii) v. Plânge. Scânci. II tr. (compl. indică cuvinte, fraze etc.) a bâigui, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a murmura, <pop. și fam.> a boscorodi, <pop.> a blodogori, a bufni, a cârcâi, a dondăni, a tolocăni, <fam.> a bălmăji, <fam.; peior.> a hârâi, <înv. și reg.> a bâjbâi, <reg.> a bosconi, a bumbura, a colobuți, a dicăi, a îmbălmăji, a îngăla, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a pâtcăi, a slomni, a șondoroi, a tolontăi, a țivli, <fig.> a molfăi, a zbârnâi, <fig.; pop. și fam.> a boncăi, a boncălui, <fig.; fam.> a bârâi, a bondăni, <fig.; peior. > a mârâi. Mormăie ceva, fără a se înțelege ce spune. Nu pricepe nimic din ce mormăie copilul.