modârlan sm, a vz modoran

modârlan m. mocărțan.

modoran [At: PR. DRAM. 266 / V: -dârlan / Pl: ~i, ~răni / E: ns cf modoroi, mârlan, țopârlan] (Reg) 1-2 sm, a (Persoană) cu apucături grosolane Si: bădăran, modrig, modrigan. 3-4 sm, a Modoroi (1-2). 5 sm Persoană care vorbește vrute și nevrute. 6 sm (Mpl) Țigan nomad.

MODÎRLAN, modîrlani, s. m. (Regional) Om cu maniere grosolane; necioplit, bădăran.

MODORAN ~i m. reg. Persoană care vădește lipsă de educație; mitocan; bădăran; mârlan; tolomac; țopârlan. /Orig. nec.

mòdor (modoran) m. Tr. 1. om tăcut, morocănos; 2. pl. modorani, numele lăieșilor sau țiganilor vagabonzi. [Vorba pare înrudită cu bùdure, buștean; provențala posedă ambele forme: boudourro, moudourro, bădăran, mojic, posac].

modîrlán și mogîrlán, -că s. (var. din momîrlan, bodîrlan). Modoran, moglan, țopîrlan, om necĭoplit.

modorán, -că s. (var. din bădăran și rudă cu modîrlan). Mold. Mojic, om de rînd (moglan, mîrlan, ghĭorlan, mocofan, mocîrțan, țopîrlan): să-șĭ dea coatele cu modoraniĭ orĭ să se ĭa de gît cu Țigancele... asta întărîtase tot satu (Sov. 174).

modoran (reg.) s. m., pl. modorani

modoran (reg.) s. m., pl. modorani

modoran s. m., pl. modorani

MODÂRLAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

modârlan s.m. (pop. și fam.; deprec. sau peior.) v. Bădăran. Grobian. Grosier. Grosolan. Mârlan¹. Mitocan. Mojic.

MODORAN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

modoran adj., s.m. (reg.) I adj. 1 (despre oameni sau despre firea lor) v. Insociabil. Morocănos. Mut. Necomunicativ. Neprietenos. Nesociabil. Posac. Posomorât. Taciturn. Tăcut. Urâcios. Ursuz. 2 (deprec. sau peior.; despre oameni) v. Bădăran. Grobian. Grosier. Grosolan. Indelicat. Mitocan. Mojic. Necivilizat. Nedelicat. Neelegant. Nepoliticos. Ordinar. Trivial. Vulgar. II s.m. (deprec. sau peior.) v. Bădăran. Grobian. Grosier. Grosolan. Mârlan¹. Mitocan. Mojic.

modîrlan adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.

modoran adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.

modoran, modorani, s.m. (reg.) 1. om necioplit, mojic, grosolan, bădăran, modârlan; modârlă. 2. (la pl.) lăieși nomazi.

MODÎRLAN adj., s. m. v. modoran.

MODORAN adj., s. m. (Regional) 1. Adj., s. m. (Persoană) cu apucături grosolane; bădăran. Unde să scapi de atîția modîrlani ? PR. DRAM. 266, cf. COSTINESCU, LM. Nimeni n-a mai zis că. e nici limbă de furat, nici limbă de modîrlan. JIPESCU, O. 59. Vedeți. . . cum trăiesc ca modorănii. CONV. LIT. XIII, 71, cf. DDRF. Stete un moment cu gura întredeschisă, gata să-i spuie că e un modoran. D. ZAMFIRESCU, T. S. 14. Fii și tu mai dezghețat, să nu zică-n gîndu ei: apoi ce, ăsta e un modîrlan. SĂM. III, 444, cf. RĂDULESCU-CODIN, ȘEZ. XII, 111; CIAUȘANU, GL. Ești modîrlan dacă nu vii la mine cum ai zis. PAȘCA, GL. 2. S. m. Modoroi (1). Cf. ȘĂINEANU, D. U. 3. S. m. Persoană care vorbește vrute și nevrute. I. CR. III, 54, cf. 156. 4. S. m. (Mai ales la pl.) Țigan nomad. Cf., DDRF, BL II, 173, PASCU, C. 178, A IX 4. . – Pl.: modorani și modorăni. – Și: modîrlan adj., s. m. – Cf. m o d o r o i. – Pentru modîrlan, cf. m î r l a n, ț o p î r l a n.