modest, -ă adj., adv. I adj. 1 (despre oameni) <reg.> smirom, <înv.> nemăreț, nemândru, smerit, umilit. Profesorul lor de biologie este un om extrem de modest. 2 (despre condiția socială) simplu, umil, <înv. și pop.> prost, <înv.> pros-tatic, umilitor. S-a căsătorit cu o tânără de condiție modestă. 3 (despre oameni; de obicei precedă subst. determ.) inferior, neimportant, neînsemnat, simplu, umil, <înv. și pop.> prost, umilit, <înv.> prostac, șcheau, <fig.> mărunt, mic, <fig.; pop. și fam.> puchinos. Este un modest funcționar la primărie. 4 nepretențios, simplu. I-a cumpărat un cadou modest. 5 (despre creații, realizări etc. ale oamenilor) mediocru, redus, scăzut, <rar> simplu, <fig.> slăbuț. Rezultatele modeste la învățătură l-au adus în situația de repetenție. 6 (mai ales despre trai, mijloace de existență, anumite evenimente) sărac, sărăcăcios, simplu, <rar> sumar, <pop.> nevoiaș, <înv.> sărăcesc, <fig.> anahoretic, umil, <fig.; rar> slab, <fig.; înv. și reg.> strâmt, <fig.; înv.> umilit. Duce o viață modestă. 7 <fig.> timid. După un început modest, jocul de fotbal s-a dezlănțuit. 8 (fam.; despre prețuri, calitate etc.) v. Acceptabil. Accesibil. Confortabil. Convenabil. Moderat. Modic. Potrivit. Rezonabil. II adv. (modal) sărăcăcios, simplu, <rar> sărac, sumar, <înv. și reg.> sărăcește, <înv.> mișelește. Cei mai mulți oameni trăiesc modest. Se îmbracă modest.