MOCICOȘAG s. n. (Maghiarism, prin Transilv.) Murdărie (1) ; lucru murdar. Așa copil neastîmpărat n-am mai văzut ! Se bagă prin tăte mocicoșagurile. MAT. DIALECT, I, 80. Nu mai aruncați în ogradă tot felul de mocicoșaguri. id. 182. ♦ Dezordine, harababură. Cine-a făcut atîta mocicoșag în casă ? MAT. DIALECT, I, 182, cf. com. din VIIȘOARA-CÎMPIA TURZII. – Pronunțat: moci-co-. – Pl.: mocicoșaguri – Din magh. mocskosság.