mesel, s.n. – (înv.) Cană mică de tinichea (Lenghel 1979). Măsură pentru lichide, ieșită din uz (Bârlea 1924): „Nu dau mesel de pălincă / Pentru o holdă de cânepă” (Bârlea 1924 II: 254). – Din magh. meszely „halbă, țap” (MDA); Din germ. Mass „măsură”, Mässerl (Țurcanu 2005).