mereu, -eie adv., adj. I adv. (modal) 1 constant, continuu, invariabil, încontinuu, întruna, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit nonstop, permanent pururi, veșnic, <pop. și fam.> întins², <înv. și reg.> nepristan, <reg.> hojma, necunten, vlog, <înv.> neapărat, nelipsit, statornicește. Prețurile cresc mereu. 2 continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, necontenit, neîncetat, peraianent, pururi, totdeauna, veșnic, <pop.> necurmat Opera eminesciană rămâne mereu un izvor de inspirație pentru tinerii poeți. 3 întruna, <pop.> totuna. Nu cedează sub nicio formă, ținând-o mereu pe a lui. 4 (în opoz cu „repede”; în legătură cu vb. de mișcare; reg.) v. Agale. Alene. Binișor. Domol. Încet. Încetinel. Încetișor. Lent. Lin². Liniștit. Ușor². Ușurel. II adj. 1 (exprimă permanența unui lucru, a unei stări, a unei acțiuni a unei situații a unui sentiment etc; înv. și reg.; despre evenimente, acțiuni etc.) v. Continuu. Etern. Necontenit. Necurmat. Neîncetat. Neîntrerupt. Nesfârșit². Neslăbit. Permanent. Perpetuu. Veșnic. 2 (în opoz. cu „mic” înv. și reg.; despre întinderi de pământ, teritorii, ținuturi etc.) v. Cuprinzător. Extins. Imens. Întins². Larg. Mare¹. Vast². 3 (în opoz. cu „eterogen”; înv. și reg.; despre un tot, un ansamblu etc.) v. Omogen. Unitar. 4 (reg.; despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Degerat. Înghețat. 5 (med., med. vet.; reg.; despre ființe, despre corpul lor sau despre părți ale acestuia) v. Paralizat. 6 (la pl. merei; în opoz. cu „puțin”; reg.; despre ființe, obiecte, lucruri etc.) v. Destul. Mult. Numeros.