mat, mată adj. I 1 (despre sticlă sau, p. ext., despre obiecte din sticlă) lăptos, opac². Lampa este din sticlă mată. 2 (mai ales despre obiecte) șters. Mobila din sufragerie are suprafața mată. 3 (mai ales despre culori) împâclit. Ochii îi erau de un albastru mat. II fig. (în opoz. cu „intens”, „puternic”; despre sunete, zgomote etc.) înăbușit, înfundat², pierdut, slab, stins², surd, <fig.> șters, uscat², vătuit², <fig.; reg.> scorboroșit. În depărtare se aude zgomotul mat al valurilor mării.