marțial, -ă adj., adv. I adj. 1 (milit.; în opoz. cu „pașnic”) războinic, <înv.> războinicesc. Încăierarea celor două bande de interlopi a avut un caracter marțial. 2 (despre modul de a se comporta al oamenilor, despre ținuta lor etc.) cazon, milităros, <fig.> războinic. Bărbatul are un aer marțial. 3 (despre atitudini, manifestări etc. ale oamenilor) grav, serios, solemn, <fam.> doctoral, <înv.> solemnel, <deprec.> profesoral. Tonul discursului a fost marțial. În timpul ceremoniei participanții au o ținută marțială. 4 (milit.; rar) v. Cazon. Militar. Milităresc. Ostășesc. Soldățesc. II adv. (muz.; indică modul de executare a unei piese muzicale) grav, marciale, profondo, solemn.