MÁPĂ² s. f. (Astăzi rar) Hartă geografică. Acesta loc cît să fie de lat și de lung, pot ști cei ce mapele vor cerca. CANTEMIR, HR. 286, cf. 473. Autoriul mappei țerei Românești ce s-au tipărit la anul 1700. . . au fost comitul Constantin Cantacuzenul. ȘINCAI, HR. III, 192/3, cf. 178/15. Au lăsat să-i însemneze o mappă gheograficească. MOLNAR, I. 64/26, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. O mapă despre Pămîntul Făgăduinței sau Palestina (a. 1824). BV III, 436. Am adăogat la capătul cărții mapa a Pământului Făgăduinței, TEODOROVICI, I. [prefață] 4/19. Mape (harte geografice). CR (1829), 161²/10, cf. RUS, I. I, 37/10. Lipsa de mult simțită a unei mape române a Banatului Timișan se va delatura cît mai curînd. F (1869), Afară de cea indicată de Paolo Giovio, noi nu cunoaștem nici o mappă a Munteniei din secolul XIV. HASDEU, I. C. I, 33, cf. 15, 116, LM, BARCIANU, ALEXI, W., com. din TIMIȘOARA. – Scris și: mappă. – Pl.: mape. – Din lat. mappa, it. mappa, fr. mappe.