opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

manteletă2 sf vz mantelet

manteletă1 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~te / E: fr mantelet, cf it manteletta] (Îvr) Un fel de pelerină femeiască, scurtă până în talie.

MANTELETĂ s.f. v. mantelet.

mantelet sn [At: DN3 / V: ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr mantelet, it manteletto] Adăpost ușor, din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite.

MANTELET s.n. (Mil.) Adăpost ușor, făcut de obicei din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortărețelor etc. [Var. manteletă s.f. / cf. fr. mantelet, it. mantelletto].

MANTELET s. n. adăpost ușor, din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortărețelor. (< fr. mantelet)

Ortografice DOOM

mantelet s. n., pl. mantelete

Tezaur

MANTELÉTĂ s. f. (Învechit, rar) Un fel de pelerină femeiască, scurtă pînă în talie. Cf. COSTINESCU. - Pl.: mantelete. – Din fr. mantelet. – Cf. it. m a n t e l e t t a.

Intrare: manteletă
manteletă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manteletă
  • manteleta
plural
  • mantelete
  • manteletele
genitiv-dativ singular
  • mantelete
  • manteletei
plural
  • mantelete
  • manteletelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mantelet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mantelet
  • manteletul
  • manteletu‑
plural
  • manteleturi
  • manteleturile
genitiv-dativ singular
  • mantelet
  • manteletului
plural
  • manteleturi
  • manteleturilor
vocativ singular —
plural —
manteletă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manteletă
  • manteleta
plural
  • mantelete
  • manteletele
genitiv-dativ singular
  • mantelete
  • manteletei
plural
  • mantelete
  • manteletelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manteletă, manteletesubstantiv feminin

  • 1. învechit rar Un fel de pelerină femeiască, scurtă până în talie. MDA2
etimologie:

mantelet, manteleturisubstantiv neutru

  • 1. (termen) militar Adăpost ușor, făcut de obicei din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortărețelor etc. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.