MANÍN, -Ă adj. (Învechit) Foarte mare; uriaș, enorm, colosal. O fiară manină, Cu aripi rotunde, Despică spumele. ASACHI, S, L. I, 136. Stînci manine, răsturnate de cutremur, parcă erau aninate deasupra capului ej!. id. ib. II, 73, cf. 101. Zidiri mari și deșerte, manine, neproporționate (a. 1847). URICARIUL, X, 399. Un coif manin aurit. ODOBESCU, S. II, 186. - Pl.: manini, -e. – Cf. mamină.