MAMĂ (pl. -me) sf. 1 Femeie care are un copil sau mai mulți; termenul cu care se adresează cineva aceleia care l-a născut; (P): unde dă mama, carnea crește, mama care-și pedepsește copilul, nu caută să-i facă rău, ci să-l îndrepteze spre bine; (P): ce-a făcut mama și tata, o să facă fiul și fata; bun ca sînul mamei, foarte bun; a trăi ca în sînul mamei, a duce un traiu fericit ¶ 2 Titlu dat unei femei bătrîne, maică: mama Safta; ~ soacră ¶ 3 Termen cu care o mamă își desmiardă copilul: „Dar pe ce pricină, ~?” muma sa l-a întrebat (PANN); ce te doare, ~ dragă? ¶ 4 F De mama focului, extraordinar, grozav, nevoie mare: a mai născut o fetiță ... urîtă de mama focului (CAR.); era un ger de mama focului (BR.-VN.); comp. FOC ¶ 5 Ⓕ Cauză, pricină: nevoia e mama născocirilor (ZNN) ¶ 6 De-a mama gaia 👉 GAIE 3 ¶ 7 Lă-mă-mamă 👉 LA³ ¶ 8 🔱 Ⓟ MAMA-PĂDURII sau MUMA-PĂDURII, ființă închipuită de popor avînd înfățișarea unei femei bătrîne, foarte urîtă, cu păr lung pînă la pămînt, care totdeauna bocește prin pădure; uneori apare ca o călugăriță cu părul despletit, alteori ca jumătate bărbat și jumătate femeie, sau jumătate om și jumătate lemn; numită și „mama-huciului”, „mama-codrului”, „vidma-pădurii”, „vîlva-pădurii”, „pădureana” sau „păduroaica” (PAMF.) (ȘEZ.) (VOR.) ¶ 9 🌿 MAMA-PĂDURII¹ sau MUMA-PĂDURII, mică plantă ierboasă, de coloare purpurie, rar albă, cu tulpina fără frunze, acoperită de solzi, cu flori purpurii; crește părăsită pe rădăcinile arborilor din pădurile umede și umbroase (Lathraea squamaria) (🖼 3021); – MAMA-PĂDURII² = VINARIȚĂ ¶ 10 🌿 MAMA-SECĂRII (VIC.) CORN-DE-SECARĂ [lat. mamma].