machia vb. I 1 refl. tr. (mai ales despre femei; compl. indică fața, pleoapele, buzele etc.; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) a face, a (se) farda, <înv. și pop.> a (se) sulimeni, <pop. și fam.> a (se) picta, a (se) vopsi, <pop. și fam.; peior.> a (se) boi³, <pop.> a (se) drege, a (se) rumeni, <fam.> a (se) aranja, <fam.; deprec. sau peior.> a (se) smăcui, a (se) vărui, a (se) zugrăvi, <înv. și reg.; peior.> a (se) spoi, <reg.> a (se) băcăni, a (se) ghilosi, <înv.> a (se) însulemeni, <fig.; pop.> a (se) înălbi. Se machiază înainte de a ieși în oraș. își machiază obrajii cu fond de ten. Și-a machiat pleoapele cu verde. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică actori, soliști etc.) a (se) grima. Înainte de a intra în scenă, actorii se machiază conform cu fizionomia cerută de rolul interpretat. II tr. fig. (compl. indică manifestări, stări, sentimente etc. ale oamenilor) a ascunde, a masca, a tăinui, <fig.> a acoperi, a farda, a înăbuși. Simțea că nu mai poate să-și machieze emoția.