lustru s.n. I 1 luciu², strălucire, <înv.> perdaf <fig.> polei¹. Bijuteria și-a pierdut, în timp, lustrul. 2 (înv.) v. Fățuială. Fățuire. Fățuit¹. Lustruire. Lustruit¹. 3 (înv.) v. Lustruit¹. Șlefuire. Șlefuit¹. II fig. 1 (adesea peior.) superficialitate, <fig.> poleială, pospai, pospăială, spoială. Îi demască public lustrul de cultură. 2 (înv. și pop.) v. Fast¹. Lux. Măreție. Pompă². Somptuozitate. Splendoare. Strălucire.