LUCRĂTOR I. adj. verb. LUCRA. Care lucrează; albină lucrătoare 👉 ALBINĂ 1; zi lucrătoare, zi de lucru, în care se lucrează (în opoziție cu „sărbătoare”): săracul n’are soare, nici zile de sărbătoare, ci tot zile lucrătoare (JIP.). II. sm. f. 1 Acel care, aceea care lucrează la ceva, muncitor, muncitoare: ~ul mănîncă de unde lucrează (ZNN.); lucrătorii de la bina; lucrătoarele atelierului ¶ 2 LUCRĂTOARE, zi lucrătoare, zi în care se lucrează ¶ 3 Trans. Băn. LUCRATOARE, atelier: se învață a lucra... și are bani cu ce să-și deschidă ~a (RET.).