LUCRU (pl. -cruri) sn. 1 Muncă, osteneală: zile de ~, zile în care se lucrează; ~ greu, ușor; a se apuca de ~; a se pune pe ~; a-și căuta de ~; a găsi de ~; a avea de ~; a da de ~; a lasa ~ul; a ședează fără ~; leneșului îi e greu să se apuce de ~, căci de lăsat, lasă ~l ori-cînd; (P): bun de gură, rău de ~; (P): la joc toate se adună, dar la ~ nici una; (P): la mîncare ca lupul și la ~ ca butucul ¶ 2 Treabă, ceea ce este de făcut; (P): ~ de astăzi nu-l lăsa pe mine ¶ 3 Ceea ce se lucrează sau s’a lucrat: ~ de mînă ¶ 4 Faptă ¶ 5 Tot ce e neînsuflețit (în opoz. cu „ființă”), obiect: ~l rău nu piere cu una cu două (CRG.); i-au vîndut toate ~rile din casă; ~ de preț, de mare valoare; ~ de nimica ¶ 6 Fapt, întîmplare (întrebuințat adesea în loc de „ceva”): e grozav ~, e ceva grozav; de un ~ mă mir, mă mir de ceva; e un ~ de mirare; nu-i ~ de glumă; (e) ~ mare, ceva neobicinuit, din cale afară: Că ’nsemnați cu stemă ’n frunte, ce-au scris ei e ~ mare (VLAH.); cît un ~ mare, grozav, foarte mult, peste măsură: se necăji zmeul de această întîmplare cît un ~ mare (ISP.) [lucra].