LUCRA (-crez) vb. tr. 1 A face, a săvîrși ceva dîndu-și mai multă sau mai puțină osteneală, a munci: șase zile să lucrezi și a șaptea să te odinhești; ~ opt ore pe zi; ~ cu ziua, cu săptămâna; cine lucrează și tace, mai multă treabă face; parcă mi-a lucrat și nu i-am plătit (ZNN.); 🚜 ~ pământul, a-l ara, a-l cultiva ¶ 2 ⚒ A da o formă: ~ fierul ¶ 3 A avea un efect: medicamentul a început să lucreze ¶ 4 Ⓕ A fi în mișcare, în agitațiune, a se frămînta: creierul lui lucrează fără încetare ¶ 5 Ⓕ A unelti: lucrează contra guvernului ¶ 6 Ⓕ F ~ pe cineva, a căuta prin diferite mijloace să-i facă rău: las’, că te voiu ~ eu! [lat. lucubrare „a veghia noaptea pentru a lucra”].