LINGURĂ (pl. -ri) sf. 1 🍽 Unealtă de masă cu care se mîncă supa sau alte mîncări lichide: ~ de lemn (🖼 2901); ~ de tinichea, de cositor, de argint (🖼 2903); lingura are un găvan și o coadă; (P): cu lingura îți dă dulceață și cu coada îți scoate ochii, se zice despre cei fățarnici; 👉 OALĂ 1; Ⓕ: a mînca banii, averea cu lingura, a risipi, a cheltui nebunește: un bărbat care i-a mîncat toată averea cu lingura (ALECS.); Ⓕ: a-i pune, a-i atîrna, a-i spînzura lingura în (sau de, la) brîu, a-i lega lingurile de gît (CIAUȘ.), a nu-i da nimic de mîncare (pentru că a venit prea tîrziu, etc.) jupînul bucatar ne spînzură lingurile la brîu și se duce la plimbare (ALECS.) ¶ 2 Conținutul unei linguri: ~ de apă; F Ⓟ a bea, a sorbi pe cineva într’o ~ de apă, a-i veni să-l mănînce, de drag ce-i este: îi venea flacăului, de drag, să o soarbă într’o ~ de apă (ISP.) ¶ 3 🫀 Lingura (pieptului), apendicele cartilaginos al sternumului, lingurică ¶ 4 🔧 Unealtă a rotarului, un fel de sfredel cu care găurește căpățîna roții, spre a face loc osiei (🖼 2902) ¶ 5 🌿 = POPIVNIC; REMF ¶ 6 🌿 LINGURA-MAICI-DOMNULUI (LAUG.), LINGURA-MAICII-PRECEȘTE (VLAH.), LINGURA-STRIGOAIEI (VLAH.) LINGURIȚA-ZÎNEI ¶ 7 🐟 Băn. Mormoloc [lat. lĭngula]..