LIGHIOANĂ (pl. -ne), LIGHIOAIE sf. Ⓟ 1 🐒 Animal, în spec. sălbatic, necurat, scîrbos: răcnea de credeai că se luptă cu toate lighioanele pădurilor (ISP.); să fi zis că e vre-un cotoiu sălbatic, ori cine știe ce lighioană (CAR.) ¶ 2 Bestie, fiară, ființă omenească (cu înțeles disprețuitor): Nu mă mai cred în lighioanele aste fățarnice ce se numesc oameni (ALECS.); o sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma, cu barba adusă (ISP.) ¶ 3 pl. 🐦 Păsări de curte: parc’o văz în curtea din fund... Înconjurată de o sută de lighioane: găinii, gîște, rațe (BR.-VN.); lighioile bătăturilor fîlfîiră, speriate, în frunzișul pomilor (DLVR.) [vsl. gr. λεγεόυ „legiune” > ‡ legheon, pl. legheoane ; înțelesul actual s’a desvoltat din acela de „legiune de draci” = mulțime de ființe necurate].