LELE s. f. 1. Termen de respect, cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă. ♦ (În poezia populară) Femeie tînără; iubită. 2. Femeie cu purtări rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.