11 definiții pentru lehău
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEHĂU, lehăi, s. m. (Reg.) Om mincinos sau flecar. – Lehăi + suf. -ău.
LEHĂU, lehăi, s. m. (Reg.) Om mincinos sau flecar. – Lehăi + suf. -ău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehău sm [At: F (1872), 72 / V: ~heu / Pl: ~ăi / E: mg léha] (Îrg) Persoană care bârfește Si: intrigant, palavragiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehău m. Mold. flecar: tacă-ți gura, lehăule! AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lehăŭ m. (d. lehăĭesc). Mold. nord. Om prea vorbăreț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leapău sm vz lehău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leheu sm vz lehău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lehău (înv., reg.) s. m., art. lehăul; pl. lehăi, art. lehăii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lehău (reg.) s. m., art. lehăul; pl. lehăi, art. lehăii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lehău s. m., art. lehăul; pl. lehăi, art. lehăii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LEHĂU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lehău s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
lehău, lehăisubstantiv masculin
- 1. Om mincinos sau flecar. DEX '09 DEX '98sinonime: clănțău flecar guraliv limbut palavragiu vorbă-lungă vorbăreț
etimologie:
- Lehăi + sufix -ău. DEX '98 DEX '09