LAUR sm. 1 🌿 Plantă veninoasă, cu miros grețos, cu flori mari albe, al cărei fruct e o capsulă cu țepe moi și semințe negre; numită și „ciumăfaie”, „mărul-porcului”, „turbare”, „bolindariță”, etc. (Datura stramonium) (🖼 2834): da ce, am mîncat ~ (= am înnebunit), ca să mă ostenesc eu cu tine, pînă să te sleesc? (ISP.) ¶ 2 Dafin: cunună de ~i, simbolul gloriei războinicilor sau poeților [lat. laurus].