LAPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă amestecată cu apă. Era o lapoviță afurisită pe drumuri și vîntul hăuia ca un cîine. PAS, Z. I 176. Oameni și dobitoace au stătut sub lapoviță pînă în zori de ziuă. SADOVEANU, F. J. 431. Pe loc s-a stîrnit un vifor cumplit – cu lapoviță în două. CREANGĂ, P. 143. Pe subt atîtea tulpine surpate și în lapoviță înecate... toate cărările se făcuse nevăzute. ODOBESCU, S. III 182.