kiwi s. n. (bot.) Fruct exotic bogat în vitamina C, asemănător ca formă cu para ◊ „Au mâncat portocale, banane și kiwi” Tin.lib. 30 XII 89 p. 1. ◊ „Acesta este un kiwi, acesta un ananas, iată o rodie.” R.lit. 31/93 p. 14; v. și R.l. 1213 IX 92 p. 6, Cuvântul 52/93 p. 3, R.l. 12 XII 96 p. 1; v. și oranj [pron. chivi] (din engl., fr. kiwi; BD 1966; DEX, DN3 – alt sens)