jug s.n. I 1 jujeu, <reg.> hădărău, loding. Jugul se pune la gâtul porcilor, al vițeilor sau al altor animale, pentru a le împiedica să treacă prin garduri ori printre îngrădituri. 2 fig. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, tiranie, urgisire, apăsare, despuiere, stoarcere, <fig.; înv.> apăsătură, armășie, învăluială, strânsoare. Jugul poporului este specific regimurilor totalitare. II (tehn.) 1 (la joagăr) <reg.> război². De jug este prinsă custura. 2 (la războiul de țesut; reg.) v. Amnar. 3 (la jug; reg.) v. Ceafă. 4 (la piuă; reg.) v. Rezemătoare.