JUCĂRIE, ❍JUCĂREA (pl. -rele), †JUCĂREE (pl. -rei) sf. 1 Lucru cu care se joacă un copil, obiect menit să facă să petreacă copiii jucîndu-se cu el (🖼 2742 și TAB. XXIV): tovarăși de jucării copilului îi erau florile cîmpului (ISP.); îi aducea jucărele și se juca cu ea (VLAH.); coconii... jucîndu-se cu jucăreile lor, s’au mîniat unul pre altul (PRV.-MB.) ¶ 2 Ⓕ Persoană, lucru de care cineva își bate joc, care nu se ia în serios: Bărbucică... devenise jucăria celor fără ocupațiune (I.-GH.) ¶ 3 F Lucru foarte ușor de făcut ¶ 4 Ⓕ Persoană, lucru care nu se poate împotrivi, nu poate rezista de loc voinței cuiva, mișcărilor ce se impun, etc.: corabia ajunsese jucăria valurilor [juca].