joardă s.f. 1 (pop.) Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, (pop.) jordie. Ponici, asudat de fericire, mînuia de zor pe spinarea unor murgi scunzi, costelivi și deșălați, o joardă groasă de salcîm (GALAN). ◊ expr. A măsura pe cineva cujoarda = abate pe cineva. ♦ spec. Vărguță cu care se bat copiii. ♦ spec. Nuia pentru bătutul covoarelor. 2 (reg.; la pl.) Bețe vîrîte între firele natrei la războiul de țesut. 3 (reg.) Prăjină lungă. 4 fig. (reg.; deprec.) Fată înaltă și slabă. • pl. -e. /<magh. zsorda; cf. slav. жръдъ „prăjină”.