Definiția cu ID-ul 15750:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISON, (rar) isoane, s. n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Acc. și; ison] – Din ngr. íson.