ison sn [At: ALECSANDRI, T. 4 / A și: ison / E: ngr ἰσον] 1 Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. 2 (Pex) Parte muzicală, instrumentală sau orchestrală, care însoțește și susține un solist sau un ansamblu coral Si: acompaniament. 3 (Spc; Ban; îe) A cânta p(r)e ~ A cânta pe un ton gros, din gât, care acompaniază cântecul din fluier. 4 (Îe) A ține (cuiva) ~ul A acompania o melodie. 5 (Fam; îae) A aproba, a susține faptele cuiva.