13 definiții pentru instructor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTRUCTOR, -OARE, instructori, -oare, s. m. și f. Persoană competentă care instruiește pe alții. – Din fr. instructeur, rus. instruktor.

INSTRUCTOR, -OARE, instructori, -oare, s. m. și f. Persoană competentă care instruiește pe alții. – Din fr. instructeur, rus. instruktor.

instructor, ~oare smf, a [At: DA / A și: ~tor / V: (înv) inșt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr instructeur, ger Instruktor, rs инстуктор] 1-2 (Persoană) care instruiește pe alții. 3-4 (Spc) (Militar) care instruiește o trupă.

INSTRUCTOR, -OARE, instructori, -oare, s. m. și f. Persoană care instruiește pe alții într-un anumit domeniu. Instructor sportiv.Într-o bună zi, intră în sat o mașină, care aduce un instructor de la Comitetul județean al partidului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/2.

INSTRUCTOR, -OARE s.m. și f. Cel care face o muncă de instruire; (spec.) militar care instruiește o trupă. [< rus. instruktor, cf. fr. instructeur].

INSTRUCTOR, -OARE s. m. f. cel care face o muncă de instruire. (< fr. instructeur, rus. instruktor)

INSTRUCTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană cu pregătire specială care instruiește. /<fr. instructeur, rus. instruktor

instructor m. 1. cel ce instruiește; 2. cel ce exersează pe tinerii soldați.

*instructór, -oáre adj. și s. (lat. instructor). Care instruește. Instructor militar, acela care te învață exercițiile militare. Judecător instructor, judecător de instrucțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

instructor s. m., pl. instructori

instructor s. m., pl. instructori

instructor s. m., pl. instructori

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INSTRUCTOR (PROFESIONIST), persoană calificată pentru a pregăti la sol și în aer elevi în diverse ramuri aviatice, care este obligată periodic (de regulă anual) să susțină examene pentru obținerea licenței de instructor profesionist.

Intrare: instructor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instructor
  • instructorul
  • instructoru‑
plural
  • instructori
  • instructorii
genitiv-dativ singular
  • instructor
  • instructorului
plural
  • instructori
  • instructorilor
vocativ singular
  • instructorule
  • instructore
plural
  • instructorilor
inștructor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

instructor, instructorisubstantiv masculin
instructoare, instructoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană competentă care instruiește pe alții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Instructor sportiv.
    • format_quote Într-o bună zi, intră în sat o mașină, care aduce un instructor de la Comitetul județean al partidului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/2.
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.