integralism sn [At: DN³ / Pl: (nob) ~e / E: cf it integralismo] 1 Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2 Aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică.