incendiare sf vz incendiere

incendiar, ~ă [At: I. NEGRUZZI, S. V, 233 / P: ~di-ar / Pl: ~i, ~e / E: lat incendiarius] 1-2 a Care (provoacă sau) poate provoca un incendiu. 3 a Care este special făcut pentru a provoca un incendiu. 4 smf (Înv) Incendiator (1). 5 a (Fig; rar) De culoare roșu aprins. 6 a (Fig) Care provoacă revolte sociale. 7 a (Fig) Care instigă la acțiuni violente.

incendiere sf [At: DA ms / V: ~iare / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: incendia] 1 Aprindere (a unei clădiri, păduri etc.) Si: (înv) aprinsură. 2 Colorare în roșu aprins. 3-4 (Fig) Instigare (la revoltă sau) la acțiuni violente.

INCENDIAR, -Ă, incendiari, -e, adj. 1. Care provoacă (sau poate provoca) incendiu. Bombe incendiare. ♦ Fig. Care ațîță, care îndeamnă la acțiuni violente. A rostit un discurs incendiar. VORNIC, P. 115. 2. Fig. De culoare roșie; împurpurat. O uriașă luptă de tauri Sub norii incendiari. BOUREANU, S. P. 8. – Pronunțat: -di-ar.

INCENDIERE, incendieri, s. f. Acțiunea de a incendia; aprindere. Au rămas de pe urma acestor încercări de incendiere a pădurilor rusești arborii aceștia carbonizați. STANCU, U.R.S.S. 106. – Pronunțat: -di-e-.

INCENDIAR, -Ă adj. 1. Care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ♦ (Fig.) Ațîțător, care agită spiritele. 2. (Fig.) Roșu; împurpurat. [Pron. -di-ar. / cf. fr. incendiaire].

INCENDIERE s.f. Acțiunea de a incendia și rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < incendia].

INCENDIAR, -Ă adj. 1. care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ◊ (fig.) care agită spiritele. 2. (fig.) împurpurat. (< fr. incendiaire, lat. incendiarius)

INCENDIAR ~ă (~i, ~e) 1) Care poate provoca un incendiu. Bombă ~ă. 2) Care aprinde spiritele; care stârnește revoltă. Declarații ~e. 3) rar (despre culori) Care este de un roșu-aprins; ca focul. [Sil. -di-ar] /<fr. incendiaire, lat. incendiarius

incendiar m. autor voluntar al unui incendiu. ║ a. 1. care poate cauza un incendiu; projectile incendiare; 2. capabil de a turbura pacea publică: scrieri incendiare.

*incendiár, -ă adj. (lat. incendiarius). Care provoacă incendiŭ: boambă incendiară. Fig. Sedițios, care aprinde spiritele: orator incendiar, broșură incendiară. Subst. Rar. Dătător de foc, autor voluntar de incendiŭ.

incendiar (desp. -di-ar) adj. m., pl. incendiari; f. incendiară, pl. incendiare

incendiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. incendierii; pl. incendieri

incendiar (-di-ar) adj. m., pl. incendiari; f. incendiară, pl. incendiare

incendiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. incendierii; pl. incendieri

incendiar adj. m. (sil. -di-ar), pl. incendiari; f. sg. incendiară, pl. incendiare

incendiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. incendierii; pl. incendieri

INCENDIERE s. aprindere. (~ unui imobil.)

INCENDIERE s. aprindere. (~ unui imobil.)