HĂRHĂTI, hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Mold.; despre oameni) A vorbi mai mulți deodată, a face larmă. ♦ Refl. reciproc. A se certa, a se sfădi. (Atestat în forma hărcăti) Hărcătindu-se ei așa, iată că vine dracul cel mai mare între dînșii. SBIERA, P. 300. – Variantă: hărcăti (SBIERA, P. 41) vb. IV.