8 definiții pentru hemină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HEMINĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine.
HEMINĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hemină sf [At: LTR2 / Pl: ~ne / E: fr hémine] Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HEMINĂ s.f. (Chim.) Substanță formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. [< fr. hémine, cf. gr. haima – sînge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HEMINĂ s. f. substanță organică formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. (< fr. hémine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hemină s. f., g.-d. art. heminei, pl. hemine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!hemină s. f., g.-d. art. heminei, pl. hemine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hemină s. f., g.-d. art. heminei; pl. hemine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HEMÍNĂ (< fr. {i}; {s} hemi- + gr. haima „sânge”) s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic. Reacția este folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. H. conține un ion de fier trivalent.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
hemină, heminesubstantiv feminin
- 1. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Substanță formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. DN
etimologie:
- hémine DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.