GUTĂ (pl. -te) sf. 1 Băn. Picătură, strop de apă ¶ 2 Trans. Oaș. 🩺 Dambla, paralizie; chiar și paralizia, numită... ~, e pricinuită de trăsnet (GRM.) ¶ 3 🩺 = PODAGRĂ: acest călugăr era culcat în pat, fiind bolnav de mulți ani de ~ (BOL.) [lat. gutta, ung. guta, fr. goutte].