GROS⁵, GROASĂ, groși, groase, adj. I. 1. (Despre corpuri cilindrice) Mare în circumferință, cu diametrul mare. Arbori groși. ♦ (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Dezvoltat mult în lățime. ♦ (Pop., la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Mare în volum, în lățime; voluminos. Carte groasă. ◊ Expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Mai lat decît cele obișnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafață în adâncime sau de la suprafața pînă la bază. Scîndură groasă. ◊ Expr. Gros la (sau de) obraz = obraznic; nesimțit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bogat; bădăran. ♦ Țesut din fire groase (I 1). 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăștie greu; dens. ♦ Fig. (Despre întuneric, umbra etc.) Adînc, compact. II. Fig. 1. (Despre voce, glas ; adesea adverbial) Cu tonuri joase; adînc, grav. 2. (Înv.) Grosolan ; incult. – Lat. grossus.