GRILAJ, grilaje, s. n. Împrejmuire făcută din bare de oțel sau de lemn, ori din plasă de sîrmă fixată pe rame metalice. Era una din puținele case boierești cu zid și un gard cu grilaj de fier împrejurul curții. DUMITRIU, B. F. 118. Cînd și cînd se opreau la un grilaj, în care erau îmbulzite flori vii și coroane uscate. SADOVEANU, M. C. 79. Dorcea... ocolea pe lîngă grilajul de fier al grădinii. CAMIL PETRESCU, N. 15. Simțindu-se amețit, se răzămă puțin cu mînele de grilajul din față. BUJOR, S. 146. – Pl. și: grilajuri.