GRĂBI (-ăbesc) I. vb. tr. 1 A da zor, a sili sau a îndemna să facă mai iute, a pripi: ~ plecarea cuiva ¶ 2 A iuți: ~ pașii. II. vb. refl. A face în grabă, a săvîrși iute, a se zori: mă grăbesc să’ți dau de știre; se grăbește să plece; cine se grăbește, curînd ostenește (PANN) [vsl. grabiti „a răpi”].