GHIONOAIE sf. 🐦 Numele mai multor specii de păsări acățătoare, cu ciocul lung, cu care lovesc în trunchiul copacilor, spre a speria insectele și a le sili să iasă din ascunzișul lor; numite și „ciocănitoare”: chiotul ghionoaiei ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor (ODOB.), sînt cunoscute la noi mai ales următoarele specii: GHIONOAIA-NEAGRĂ sau GHIONOAIA-DE-MUNTE, cu ciocul mai lung decît capul, neagră peste tot, afară de creștet, care e roșu (Dryocopus martius) (🖼 2375): ghionoaia-neagră sfredelește trunchii copacilor (N.-UR.); GHIONOAIA-PESTRIȚĂ, cu ceafa roșie, spinarea neagră și pîntecele gălbuiu (Picus major) (🖼 2376); GHINOAIA-MICĂ, cu ciocul scurt, aproape conic, fruntea cenușie-gălbuie și spinarea neagră, brăzdată cu alb (Picus minor); GHIONOAIE-VERDE = VĂRDARE.