ghĭondéĭcă, V. ghĭordie.

ghĭordíe f. (turc. ar. kurdiĭé, d. Kurd, Curd. Cp. cu cazaclie). Vechĭ. Un fel de gĭubea care se purta ĭarna peste biniș; maĭ pe urmă, bondă femeĭască, peptar. – Și ghĭordeá, pl. -ele. Și ghĭorghíe. Și ghĭordeĭcă (după scurteĭcă) și (Mold. sud) ghĭondeĭcă, pl. ĭ.